România mea dragă, trezește-te până nu e prea târziu!

Daniela-Trutia--692x360.jpg

Știți cum se conjugă în acest moment verbul “a se implica”?

Eu nu mă implic / Tu te implici? / El / ei să se implice!

Dincolo de această glumă nu tocmai fericită rezidă un mare adevăr:  românii s-au obișnuit să aștepte. Nu se implică, ci asteaptă. Așteptarea are mare trecere la români: de la tradiționala așteptare la coadă din vremea comuniștilor, uneori fără a ști măcar pentru  ce anume, la așteptarea unui viitor mai luminos. Chiar merită să-ți treci viața în așteptare? Nu-i mai normal să faci ceva concret ca să obții ceea ce-ți dorești?  N-am zis “mai ușor”, ci doar “mai normal”.

Dragi colegi, recunosc că există un prag  al neîncrederii, al nehotărârii, al temerii… Dar nu e imposibil de trecut. De fapt, e chiar simplu. Ajunge să vă uitați în jurul vostru. Priviți în jur, dragi prieteni, și decideți dacă vreți să mai trăiți așa. Decideți dacă vreți  ca într-o zi să vi se reproșeze de către urmașii voștri – așa cum am reproșat și noi părinților noștri – că n-ați făcut nimic, că ați stat cu brațele încrucișate. Că ați asistat  pasivi la dezmembrarea țării, la scoaterea ei la mezat, la distrugerea culturii și tradițiilor românești, la distrugerea școlii românești, la anihilarea fizica a românilor, la umilirea lor de către străini, la aducerea lor la sapă de lemn, la plecarea celor mai merituoși tineri peste hotare, unde să contribuie la prosperitatea altor neamuri, la jecmanirea bogățiilor naturale ale acestui pământ, care – așa supt de resurse fără milă – tot mai are de unde să dea, dar nu românilor. Vreți să fiți acuzați că ați contribuit prin nepăsare la ștergerea din memorie a istoriei noastre adevărate, de care generația de azi poate nici nu are habar?  Vreți să fiți complici la proliferarea neîncrederii și urii, la dezbinarea unui neam care cu aproape 100 de ani în urmă  reușea să-și adune apele din trei țări distincte? Vreți să ne plecăm capul în fața unor popoare care nici nu existau pe vremea când noi ne războiam cu romanii si cu turcii pentru independență?

Chiar nu vă doare inima? Chiar nu vă pasă de străbunii noștri, care au dansat cândva Hora Unirii, care și-au dat viața pe pământul acestei țări sau în afara ei, în Vest sau în Est, cei mai mulți în morminte necunoscute, fără o cruce la căpătâi? Chiar nu vă pasă de tinerii noștri, care au ieșit în stradă în 1989, neștiind că vor muri degeaba? Ce vreți să mai adaug ca să vă conving? Ca să vă treziți la realitate? Ca să vă dați seama că de data asta chiar puteți împlini cuvintele imnului național: “Acum ori niciodată/Croiește-ți altă soartă”…

Nu vreau să fac reproșuri, vreau doar să vă aduc aminte motivul pentru care v-ați înscris în acest partid. A fost un moment în viața voastră în care ați crezut în niște idealuri. Oare le-ați uitat atât de repede?

Noi chiar avem puterea de a aduce marea schimbare. De a dărâma din temelii acest sistem nemernic, care ne condamnă încă de pe acum copiii și nepoții, care ne desființează ca popor cu bună știință. Nu trebuie decât să fim HOTĂRÂȚI și UNIȚI. Dacă acest popor ar fi DECIS și UNIT, nimic și nimeni nu i-ar putea sta împotrivă.

Poporul român seamănă cumva cu un uriaș adormit. Încă nu-și dă seama de propria-i putere. Să-l ajutăm să înțeleagă că, dacă se trezește și-și sfărâmă lanțurile, se poate întoarce la menirea lui adevărată în istorie.

Ce ar fi să putem spune “Eu mă implic/ Tu te implici/ TOȚI se implică?

România mea dragă, trezește-te până nu e prea târziu!

 

Daniela Truția

Președinte Organizația PNR Sector 6 și candidat la funcția de senator pentru Județul Giurgiu