Iluzia schimbării sau Răzbunarea aleșilor

Cu cât schimbarea întârzie, cu atât sistemul devine mai rezistent la schimbare.

Fiecare pas are prețul lui și în majoritatea cazurilor viața alege pentru noi.

Ori de câte ori alegi să nu te implici, lasi pe altcineva să-ți decidă soarta!

Ori de câte ori nu ai timp ori chef să te informezi, iți cedezi puterea!

Lucrurile astea le știu toți, dar nimeni nu le ia in serios. De ce? Pentru că de unul singur nu poți sa faci nimic, nu te poți lupta cu sistemul, n-ai să ieși niciodată învingător, cel mult martir… Dar sunt momente în care cu toții sunt chemați să se implice, când procesul are nevoie de amprenta fiecăruia să se seteze și atunci trebuie să fii conștient, prezent și să acționezi.

Unul dintre momentele astea de setare sau de resetare a sistemului se întamplă pe 11 decembrie, la alegerile parlamentare. Romanii au dreptul, un drept câstigat prin martiriul unor „inconștienți” care s-au luptat cu sistemul cu mâinile goale, să-și aleagă parlamentul, forul legislativ al țării, constituit din reprezentanții partidelor politice.

În România însă, de mulți ani există o ruptură fundamentală între cei care guvernează şi cei guvernaţi, partidele politice mari nu vor decât să-și păstreze monopolul, sfidând cetațeanul și orice initiațivă politică nouă. În momentul de față, responsabilitatea morală pentru situația creată nu o poartă nimeni și niciunul nu răspunde pentru nemulțumirile oamenilor, cazurile în care presa dezbate cu elan arestări și încarcerări nu sunt altceva decat răzbunări politice și etalări de forța în stil mafiot, un circ fără pâine la care cetățeanul asistă de dincolo de ecrane. Degeaba se arată unul pe altul cu degetul, oamenii sunt dezgustati, nu mai cred, nu mai rabdă si nu mai iartă. Și cu toate astea înca nu știu ce e de făcut pentru că alternativă pe buletinul de vot nu e ușor să oferi în condițiile actualei legislații.

Un partid nou nu are nicio sansă să ajungă să reprezinte pe cineva pentru că drumul până la a ajunge pe buletinele de vot trece peste un câmp minat. Numărul mare de semnături pe care un partid nou trebuie să-l strangă e uriaș, raportat la perioada scurtă în care trebuie să faci minuni ca să obții absolut toate datele de identificare ale cuiva, de la adresă până la CNP, serie și număr de buletin. Dar nu de asta se plâng partidele nou-înființate, nu, ei au ieșit riguros în stradă, au vorbit cu fiecare în parte și au strans un număr considerabil de semnături în condițiile în care trebuie să explici fiecaruia cine ești, ce propui și ce vrei de la el. Muncă de titan, dar cine crede în visul românesc o face. De ce doar americanii să aibă visul american, de ce doar la ei să se vorbească de măreția poporului? Pentru că acolo a mai rămas cineva suficient de nebun să afirme cu tărie că ele, dacă nu sunt protejate, dispar din constiința comună.

La noi.. lucrurile sunt „sub control”, aleșii știu ce au de făcut, inițial au gândit perioada alocată strângerii semnăturilor suficient de scurtă încât să nu poată da randament, dar nefiind convinși că e bine, au mai scurtat-o un pic tragând de timp cu false dispute care au intârziat și ele startul celor noi. În conditiile astea, numai cine nu vrea, nu e de acord că strategia e de păstrare a monopolului politic și în niciun caz de verificare a puterii și hotărârii celor ce vin din urmă. E ca in basmele cu zmeul care pune piedici, rupe oase, vrea 3 încercări și în final sfârșește învins. Însăși natura lucrurilor e așa, nu te poți opune la nesfârșit schimbării, până la urmă e singurul proces nestingherit din univers.

Dar lucrurile nu sunt simple și lupta nu e usoară, Fat-Frumos are nevoie de ajutor, în povești ajutorul lui e Ileana Cosânzeana, în realitate sunteți voi, oamenii, românii care vor să trăiască în țara lor, să-și facă părinții mândri de ei și să-și învețe copiii valorile pentru care stramoșii lor și-au dat viața. Si nu doar strămoșii, și martirii Revolutiei din ’89, oameni pe care unii dintre noi i-au cunoscut. Dar subiectul devine brusc tabu pentru că la revolutie s-a murit de-adevăratelea pentru libertate și bunăstare. Libertatea e și nu e, daca monopolizezi politicul sub aparența democrației e tot o forma de totalitarism și în cele din urmă, libertate fara bunăstare, în sărăcie, nu e libertate, sărăcierea populației e cea mai severă și mai radicală formă de constrângere.

Partidul Noua Romanie este primul partid înființat de tineri fără apartenență politică care încă de la înființare, în iunie 2015, a respins traseismul politic și a statuat la art.5. că: „Nu pot fi membri ai Partidului Noua Românie, persoanele aflate în una din situațiile următoare:

  1. Cetățenii care sunt membri ai altor partide sau alianțe politice naționale sau internaționale.
  2. Cetățenii condamnați pentru corupție, infracțiuni de violență, pentru fapte antisociale grave.
  3. Cetățenii care au dosar penal aflat în curs de cercetare și judecare.
  4. Persoanele compromise moral, social, politic, prin acţiuni abuzive și fapte de corupție și de îngrădire a unor drepturi legale.
  5. Cetățenii care au săvârşit abuzuri grave în perioada când s-au aflat în funcţii publice și/sau politice.
  6. Cetățenii care instigă la ură rasială, promovează dictatura, comunismul, rasismul, violența, fascismul, șovinismul, anarhia sau ideologiile extremiste și a manifestărilor care îngrădesc drepturile omului și libertatea de exprimare”.

  

Același PNR, după ce a strâns militărește aproape jumătate din numărul de semnături, și-a dat seama că timpul se scurge mai repede decât poate el ajunge la 190 000 de români și atunci, ca să nu se alegă praful de atâta „sânge, lacrimi și sudoare” a contestat la CCR, prin Avocatul Poporului, legea 208 din 2015 privind organizarea alegerilor parlamentare, atât numărul minim de semnături necesare unui competitor electoral pentru a se înscrie în cursa electorală cât și pragul de 5% necesar intrării în Parlament. Cele 190,000 de semnături necesare candidaturii unui partid la nivel național sunt neconstituționale, întrucât încalcă dreptul de a candida și de a fi ales, iar românilor le îngrădește dreptul de a alege! Și să știți că revelația asta nu a venit in timpul vreunei meditații, nu, a venit firesc după ce toată lumea s-a implicat până la epuizare.

În continuare se luptă, în continuare se fac demersuri, în continuare vă solicitam, dragi români, la fel cum ați semnat și până acum, s-o faceți până pe 20 octombrie, convinși de faptul că semnătura asta vă va da dreptul ca pe buletinul de vot, dacă nu vreți să-i votați pe cei noi, să puneți ştampila tot pe cei vechi, dar să aveți opțiuni!

Nimic nu e mai încurajator decât să vezi solidaritatea umană în fața provocărilor, plicurile cu semnături ajunse la sediul PNR din toate colțurile țării și din Diaspora nu trebuie să se oprească! Până pe 15 octombrie înca le puteți trimite pe adresa sediului central al PNR: Strada Constantin Bosianu Nr. 10, Sector 4, București descarcând formularul de aici: https://partidulnouaromanie.ro/acasa/semneaza și fiți convinși că ele vor rămâne mărturie pentru viitor a implicării voastre, momentele în care putem schimba ceva nu apar în fiecare zi, nici măcar în fiecare an, nu apar la cerere sau la nevoie, iar un tren pierdut nu se întoarce pentru nimeni în gară!

 

Nicoleta Dinu

Președintele PNR Constanța și candidat la funcția de senator pentru județul Constanța

[email protected]