Tinerii care-și strigă durerea în stradă, vor un lider din popor, asemeni lor

De trei zile România fierbe de durere, revoltă și suferință. Drama din Clubul Colectiv a fost scânteia care a declanșat o nouă Revoluție în România. Sute de mii de tineri ies în stradă de trei zile în marile orașe ale țării ca să se facă auziți. Au o singură țintă: actuala clasă politică. Nu o mai vor, nu mai vor sluga lor să fie pe propria moșie. Îi înțeleg perfect, căci și eu sunt de-al lor, de-al tinerilor. Și eu m-am săturat, m-am răsculat și am început să construiesc o Nouă Românie, însă nu singur, am o armată de tineri alături de mine.

Cu sufletul sfâșiat de durere, cu lacrimi în ochi, tinerii vor să-i concedieze pe actualii politicieni care s-au făcut stăpâni peste țară și popor. Românii vor ceva al lor, vor o țară în care să se simtă ca afară. Vor o țară în care să fie respectați, să aibă ce munci, să aibă bucurii și ce pune pe masă la copii.

Strada fierbe de trei zile, Guvernul Ponta e amintire, iar acum ce mare nenorocire peste România, poate vine?!

Pericolul iminent care poate deturna protestele îl reprezintă infiltrarea în mulțime și propulsarea de către ”oamenii de bine”, a unui ”lider” scos din joben, prezentat ca ”cel din societatea civilă”.

Aparent e anarhie, e gălăgie, lipsă de organizare, toți strigă ce îi doare. Nu îi ghidează nimeni oare? Strada cere un lider care să se răscoale, care să-i reprezinte, să-i inspire, să-l urmeze, să-l sprijine pentru a crea o Nouă Românie.

Un lider care să nu îi mai dezamăgească. Un român curat, dornic de a purta pe umerii săi o responsabilitate uriașă, dar nobilă, aceea de a fi port drapelul schimbării reale și al construcției unei Noi Românii.

Energia pozitivă din stradă trebuie canalizată în scop constructiv pentru a avea o finalitate reală. Nu e de ajuns să schimbi un Guvern pentru ca lucrurile să înceapă să se schimbe. Trebuie să pui și ceva în loc. Nu trebuie însă să dai puterea în mâna unui singur om, grup sau partid, căci atunci nu mai suntem democrație și revenim la comunism cu liderul unic și partidul stat.

Eu, împreună cu încă trei tineri, ne-am săturat de ce se întâmplă în România încă din aprilie 2015, atunci când am decis de comun acord că este vremea marii schimbări. Că este vremea să dăm startul unei Noi Românii. Gândurile noastre, ideile, țelurile, principiile, au fost transpuse în proiectul numit Noua Românie.

Reușim să evoluăm dacă construim, dacă ne organizăm, rămânem uniți și punem ceva în loc, nu doar să strigăm și să ne plângem suferința. De trei zile, numărul românilor care au înțeles că suntem soluția la ceea ce ei își doresc, adică un proiect politic creat de la zero, din tineri neafiliați politic, vin în număr impresionant de mare către noi. În ultimele 24 de ore s-au înregistrat peste 1200 de cereri de înscriere în PNR. Lucru care mă bucură enorm dar în același timp mă cutremură. Încep să înțeleg că le inspir încredere românilor, că putem fi ceea ce ei vor, ceva al lor. Cu fiecare nou membru care se alătură acestui proiect unic în România, responsabilitatea ce mă apasă devine tot mai serioasă.

Acum nu mai este vorba doar de mine în acest proiect, sau de ceilalți trei membri fondatori. Acum, toți patru purtăm pe umeri o mare responsabilitate și nu avem voie să dezamăgim pe cei care se alătură acestui proiect onest, curat, transparent.

Mulți tineri m-au întrebat în aceste zile de ce nu merg în stradă. De ce nu merg să mă ”impun” ca liderul tinerilor. Le-am spus sincer și direct: în stradă am fost, dar doar ca simplu tânăr. Nu pot merge în mijlocul mulțimii să mă ”impun” ca liderul salvator. În acest moment, fie că-mi place sau nu, nu mai sunt un simplu cetățean, sunt un ”politician”, liderul unui partid nou. Protestele sunt ale societății civile. Mi-aș fi dorit să pot să mă adresez mulțimii, să le spun cine sunt și ce vreau să fac alături de cei care până în prezent au devenit parte din Noua Românie.

Nu este însă cu putință să merg în stradă acum și să fac acest lucru. Ar însemna că aș vrea să ”confisc” mulțimea, să ”profit” și să mă ”ridic”. Nu așa înțeleg să mă fac auzit și remarcat. Nu așa vreau să fiu cunoscut de tineretul răsculat.

Mass media, în special televiziunea, ar fi fost soluția pentru a vă transmite mesajul meu, al nostru al tuturor membrilor PNR, să vă chem alături de noi.

Însă din păcate, suntem prea ”mici” și ”neimportanți” pentru televiziunile din România. De aceea scriu aceste rânduri pe site-ul oficial al Noii Românii cu speranța că el va ajunge la mii și sute de mii, sau chiar milioane de români, grație internetului.

Tinere român la trup, minte și suflet, dacă cu adevărat schimbarea în România îți e în simțire, vino alături de noi să construiești, O  Nouă Românie.

Dacă vrei să te reprezint, lider să-ți fiu și la greu dar și atunci cânt îți este bine, să construim împreună ceva bun pentru voi, pentru noi, pentru, tine, TE AȘTEPT. Dă-mi un semn, cheamă-mă la tine!

Nu spun vorbe mărețe și goale de conținut. Nu mă împăunez crezând că eu sunt ”Salvarea” sau ”Mesia”, însă fac primul pas către tine, și te chem să construim o Nouă Românie.

Poate că acum pot să îți fiu de folos ție, române. Cu toată simplitatea, bunătatea, sufletul curat, vin către tine, române, să-ți cer să crezi puțin în mine.

Multe poți auzi despre mine, însă niciodată că voi dori să te mint, să jefuiesc, umilesc, și să iau ceva ce nu-mi aparține. Sunt un tânăr la fel ca și voi, sătul de acești ”conducători”.

Nu am nimic de ascuns, nu am nimic de pierdut, nu am o miză de câștigat, nu am un plan diabolic de realizat. Vreau doar să ajut, vreau doar să mă implic alături de tine române, și împreună să clădim o Nouă Românie, pentru voi, pentru noi, pentru tine.